Zece jumate,
Trenu-i în beznă, dar gara trăiește
În seara asta peronul nostru pleacă la mare
Are ecou, de la atâtea găuri de sticlă
Dar totul se sparge la primul fluier
Pe culoar e cel mai
Scoate la lumină golanul din tine
Dă-i să bea, să se simtă mai bine
Du-l în oraș,
Plimbă-l lângă o gagică de la arhitectură
Să afle de ce la el în cameră
Pereții îl privesc cu ură
Dă-ți
Virtualia
Ãsta e orașul în care te prăfuiești
După colț e lumea de care te ferești
Într-o scară de bloc, o bătrână
Își freacă mâinile de ușa unui violator
Să-i deschidă, să poată veni și
Te iau de mânuță
Mergem la cinema
La matineu întunericul e gratis
Scaunul gol și lumea puțină
Filmul e prost, dar noi nu jucăm
Imaginea tremură, mâna la fel
Actorii sărută ecranul
Eu aș
A coborât dintr-o reclamă
Să mă întrebe dacă nu aș vrea s-o iau acasă la un preț de nimic
Nu avea toate hainele pe ea,
Dar o ținea pe-a ei, „sunt mică, nu am nimic de ascuns”
Eram un client
La timp
Ai venit exact la timp, când nu mai am nimic de terminat
În afara unui buzunar plin cu semințe de ură
Scuip în jurul meu, să nu uit pe unde am fost trist
Iubesc în jurul tău, să nu pară
