acru și acid.
fiecare sentiment mă arde
roșu,
ca vinul care iese
pe unde a intrat.
aș vrea să-mi smulg inima
și să o grefez
in pieptul tau,
in trunchiul fără seve,
acru și acid.
DE DRAGOSTE
aș vrea să pot descoperi în tine
pe cea care ești în visul meu:
aș vrea să te pot descoperi fata aceea,
înveșmântată în purpura anticelor regine
cu ochii aprinși și diamante-n par
DE DRAGOSTE
tăcerea dragostei
e sensul ce-l dau
inimii mele care se zbate-n piept ca să iasă
uitând ca lutul din care suntem făcuți,
balast al sufletelor și-al minților noastre,
e mărginirea
GEOGRAFICÃ
uneori, când iubești, nu știi care e visul și care realitatea.
iubita mea,
ai vrut munții să-i urci până la stele –
și munții i-am adus până la tine...
ai început să
bulgăre de pământ
cu chip de femeie...
argilă. lut. caolin. noroi...
țărână!
sau pur și simplu
pământ.
sfărâmicios – nisipos, nisip.
cu riduri, cu gropi,
cu chip de femeie.
cărnoasele
***
desăvârșită regină ce domnești
peste creșterea pietrei,
peste înflorirea apei în cascadă
și peste unduitoarea șuierare
a bambusului sub furtună,
mândră zeiță căreia
somnul ți-a luat
Astăzi am împușcat un vis.
Pusesem ochii pe el de multă vreme. Se plimba ca un gând prin pădurea mea și i-am luat urma de când era mic. L-am hrănit, l-am ademenit cu speranțe. Am crezut că l-am
mă așez pe o culme de viață și simt că trăiesc.
privesc în jur și respir liniște:
mă odihnesc pentru că mai trebui' să urc;
privesc în jos și respir zgomot:
sunt ceilalți ce țipă speriați să
am adunat frunze și am privit soarele prin ele,
am călărit crăci și am atârnat liliecește.
am cioplit scoarțe și am învățat iubirea.
m-am rănit și am plâns,
m-ai vindecat si am râs.
te-am
