Poezie
\"Eli, Eli, lama sabahtani?\"
1 min lectură·
Mediu
toamna albastra
isi scurge ploile
pe sanul tau fierbinte
iar marea involburata
se izbeste melancolic
de zidurile castelului
uitat.
cerul plange
si vegheaza dara de
sange
ce uneste cele doua orase.
o noapte, doar o noapte
ar fi fost de ajuns.
o ora, doar una ar fi fost destul.
insa un minut e prea mult si totusi
nu-i deloc.
ce zeita nebuna
incalceste cu mrejele sale oculte
drumurile noastre?
ce zeu invins isi varsa lacrimile
pe picioarele tale?
cine e acest Kamadeva aiurit?
si de ce?
un etern \"de ce?\".
ochii plang, iar pietrele se sfarama de marea involburata.
cine?
cum?
cat?
dar de ce?
ceasul a luat-o razna
bate ora 7 si 13 minute
apoi se intoarce la ora 23 si 3 minute
dupa care incepe sa planga.
cine va sterge lacrimile timpului
si se va umplea de jale, de durere, de tristete, de \"aman\"?
o viata ciudata a unui corp rece
si trecator.
voi muri.
si voi invia.
dar moartea....ea nu va mai invia nicioadata.
\"Eli, Eli, lama sabahtani?\"
015412
0
-acel \"voi muri/si voi invia\" este in plus; se subintelege moartea, iar aroma credintei trimite la inviere.
- in speranta ca nu am deranjat,