Poezie
Unduirea
hora sufletelor
1 min lectură·
Mediu
Adie vântul și îmi place
Mâna să o petrec ușor
Prin pletele-ți lungi lasate peste umeri
Să te imbrațișez, să te ridic, te învârt cu zor.
O horă-n doi să încingem
În lanul plin cu maci
Să mirosim iubirea
Dacă și tu mă placi.
Din zborul către nori
Al ciocârliei cântec să ne inveselească
Și până dimineața-n zori
Hora să nu se oprească
Iar noaptea de se lasă
Luna va lumina
O contopire a noastră,
Iubirea mea și a ta.
Din stelele lucitoare
Coroană iti voi împleti
Peste părul tău cel moale
S-o așez cât ai clipi.
Iar vântul de va bate
Va undui în valuri
Părul tău mătăsos
Spre infinite maluri
Și luna cea măiastră
Urcată pe catarg
Ne va fi ghid spre casă
Spre locul drag și cald.
001013
0