Poezie
Afara e crima
1 min lectură·
Mediu
Afara e crima.
Noi stam linistiti inauntru
agatandu-ne limba in limba
tu frumoasa- eu mandru.
Iti citesc o poveste cu oameni
tu-mi reciti o poezie cu albastru
Tu deschizi usi-
eu iti deschid nasturi...
Afara e crima.
Cad ceruri, universuri, piedestaluri,
Tu m-ai apucat de inima
ancorand-o in maluri.
Stam buza in buza asa
aripa in aripa;
Cat sa incapem intr-un nu, intr-un da.
Timpul schelalaie; tipa...
Imi spui ceva si te ascult
cu pielea, cu ochiul, cu nasul...
Ceva important despre un fulg
acoperind in caderea-i orasul.
Acoperisul sufera peste noi
sub greutatea tacerii-
Puri, goi...
pe deasupra ninsori trec renii...
Iti spun: stii, afara oamenii mor,
asa au facut dintotdeauna.
Nu sunt poet, sunt autor,
haide, da-mi mana...
Stii, eu te iubesc.
Acum cand afara e crima,
haide sa stingem lanterna,
Sa facem cum se face lumina.
003.570
0