Poezie
Jim Morrison
2 min lectură·
Mediu
L-am gasit singur si netulburat,
ca de obicei
decat in cosmarurile proprii. Cu ochii morti.
Fara cruce. La fel ca la evrei, hoti
sau la atei.
Un bloc de piatra cu litere mari de tipar
JAMES DOUGLAS MORRISON,
dedesubt anii si
KATA TON DAIMONA EAYTOY,
pe greaca sau in litere etrusce.
Era prins intre monumente marete
insa el
el singurul era cu importanta in sine.
Deasupra pluteau cateva buchete de flori
proaspat aduse; culese de proaspete buze.
Inca n-avusesera timp sa se usuce.
Miroseau.
Literele, de jur-imprejur, lasandu-si samanta
strigau...
El era intr-un colt numerotat cu 30,
singura stea din mica sa galaxie,
La stanga un copac, cateva crengi,
apoi in toate directiile si cat
se vedea cu ochiul, morminte,
cateva sute, poate o mie...
L-am regasit singur, natural
cu versuri inflorite in loc de tulpini de flori, si
fluturi in loc de albastru,
Singur, imaterial stand intr-o cafenea
imateriala si ea
pe scaunul liber din stanga gandului nostru.
L-am salutat, mi-a zambit si
mi-a spus
\"Every game contains the idea of death,
beware of the white wolf who is asleep
in all the poems.\"
Apoi s-a intos si a plecat
inspre o usa sub forma de cal inaripat, de unde
si-a si luat zborul.
Eu am ramas asa, cu gura cascata
o secunda si inca o secunda...
El era singur, absent, netulburat
la fel ca ziua
in care timpul statuse. Am plecat.
024.501
0
Banuiesc ca da...Multumesc de introducere. Intentionez o trecere pe acolo saptamana viitoare.