notiță pe frigider
azi nu cerul trasat de urma unui avion dezorientat nu este un joc de X și 0 pe-o inimă flămândă. ne vedem la. statuia parțial dezvelită nu este o metaforă pentru o bucată de suflet lipsă.
Mașina timpului: '50
P. este o femeie modernă îi place viața la kilogram locuiește într-un apartament supraaglomerat cu vedere spre fabrica de plastic poartă pantofi fastforward asortați cu un mozaic de etichete
evadare
iubito e dimineață și orașul fumegă toamna se ține după mine ca un câine flămând fluturi morți cad din cer petrec străzi bandajate soldați de plumb îmi dau târcoale te caut de pe plantația
cu privirea agățată-n cui
toate bisericile sunt părăsite clopotele lor bat la masa tăcerii mereu cu un scaun gol pe care să mă așez să îmi înalț zmeele pierdute între direcția de propagare a vieții și unghiul
Moaștele Toamnei
Prin livezi, întunecimea norilor este eclipsată de auriul vărsat pe jos într-o crustă de lumină. Mă așez ușor. Împart c-un vierme un măr și-un ultim cântec de păsări călătoare, un fior
Cartea cea dintâi
Mi-aduc aminte acel curcubeu -la baza lui o carte și-un izvor de dorință, în apa căruia am găsit curajul să desfac coperțile frumos colorate. cuprins de emoția primului cuvânt, am început să
