I

fiecare întâlnire a noastră creează un tunel spațiu-timp spre o lume-n doi o cameră a petrecerii inimilor, animată de leduri colorate și o baladă rock, cântecul care ne îmbracă singurătățile „dansezi?” trupurile noastre - unul - sunt mai aproape de infinit niciun cuvânt rostit și totuși ne spunem atâtea în brațele tale mă simt acasă dansăm, în noi viața mușcând din inocența ta născătoare de dumnezei „închide ochii să-ntemnițăm momentul întru veșnicie!”