Poezie
Plansul omenirii
adevarat
1 min lectură·
Mediu
plânsul omenirii cu opaițu-n mâna
tremurândă îl caut în amurg
și piloni de inimi distruse înalț
către crudul adevăr al vieții eterne ce nicicând
nu l-am găsit;
în fiecare zi renasc în același cerc de întuneric
iar speranța-n colier îmi atârnă de gât
până când seul din opaiț se va sfârși.
002468
0