Andreea Toma

Poezia asta a ta îmi amintește de oracolul meu din generală :). Pe bune, eu înțeleg că „dau bine” rimele dar nu ele fac ca un text să fie o poezie.
In plus este atât de deranjant „acu”-ul tău.
Ultima strofă cel puțin, mi se pare ideală pentru un slagăr al unui gen de muzică de care unii se cam feresc. Asumă-ti si tu ceea ce tastezi, pentru numele lui dumnezeu. Poezia este un exercițiu de sinceritate nu o joacă de a găsi cuvinte care-n coadă să sune bine, cum ar spune eminescu :).
Hai bafta :)

Carmen – mă bucur că ți-a plăcut
Cristina – îți mulțumesc. Textul ăsta e o bucățică din mine împachetată în versuri.
Andreea – bine te-am găsit și mă bucur că îți mai place textul și după o săptămînă :). Scriitura mea e un bebe mic pe care îl las sa crească după voia gîndurilor mele. Sunt și eu la început.
Vă mulțumesc de trecere și de primirea caldă și vă mai aștept :)

nu înțeleg cum poți să privești o lumânare, să zici că ea e viața și abia apoi să o aprinzi și ea să înceapă să se scurgă. adică dacă la început era neaprinsa și deci nu se scurgea, cum de mai era viața? ilogic.
părerea mea :)