lucky strike
noaptea iubitul meu dezbracă femei frumoase măsor pereții așteptând ca el să orbească dimineața vreau să-l înghit casc ochii până îmi dau lacrimile
dicteu
azi până și cuvintele fug de mine și nu le găsesc pe cele mai potrivite ca să vă explic cum spațiul se contractă și se dilată în mintea mea cum drumul de întoarcere devine prea lung și mă duce
poem
andreea se scufundă în masa de oameni mâinile lor pe fața ei mâinile lor pe mâinile ei mâinile lor pe corpul ei mâinile lor peste tot niște tentacule lipicioase intră pe sub piele
nesomn
locuiesc într-o cutie de carton din care pot vedea oamenii cum aleargă alandala prin viața lor sau prin a mea. uneori închid cutia pentru că nu vreau să vad nimic alteori ies din
radiografie
am 21 de ani și prea puține pretenții de viață. îmi doresc să am mereu bani de țigări și o saltea pe care să dorm într-un teatru. să mă trezesc dimineața în mirosul de scândură și seara să
