Andreea Tanase

I M-am trezit cu noaptea în cap pentru că nu avea unde să mai meargă. A încercat fiecare casă , dar n-a găsit decât oglinzi și furnici. Totuși, oamenii își ascund bine șoareci, nu vor să-și schimbe

Astăzi am privit spre tine și am simțit un gând prin piele. Mâine o să-mi dau seama că nu prea am ce face cu tine, te-am stricat de când ți-am scos sufletul să se usuce la soare, iar tu nici măcar

A trecut cam multă vreme de când am sărit coarda. Un copil uită repede cum e, cam de când află că există dincolo. Pe urmă nu mai înțelege nimic din ce-i șoptește câinele. Și așa se face iar seară și

În fiecare dimineață te dai jos din pat și îți iei masca de pe noptieră, chiar înainte să te speli pe față. Atunci înăbuși orice scâncet de pasăre. Vezi peretele alb din față, dar nu știi exact dacă

Un gard de metal albastru aprins și, după el, o mare. Ce mare? Mare-ți va fi mirarea când o să vezi că se crapă piticii și ies o mulțime de furnici din ei, care merg să mănânce firmituri de oameni.

Uite valul cum îți sare în spate și pasărea aleargă spre tine. Da, râzi cu gura până la urechi pentru că ai rupt fotografiile și crezi că nu mai ești prins în nimic. Uneori când te învârți pe

Afară este noapte, dar eu cred că te înșeli, căci monstrul cel negru ți-a acoperit vederea. Da, a coborât din cer pe niște aripi de porumbel. Vroia doar pace inițial, dar a descoperit că trebuie să

Te-ai gândit vreodată să încerci să numeri viața? Nu o să-ți iasă nimic, pentru că ghemurile se încurcă mereu și fug în alt tărâm, unde oamenii nu văd. Însă dacă iei cartea de povești din raft și

Un om are o pisică, iar pisica are nouă vieți, zice un copil. Omului nu i-ar trebui, el are nevoie doar de ață ca să facă din ea un ghem. Dar șoarecele s-a săturat să mănânce din cașcaval, așa că

Am încălecat pe-o șa și m-am dat jos în lume. Sau cel puțin așa pare, sunt păpuși încurcate prin ațe peste tot. Pe jos roiesc furnici care caută câte o firimitură de suflet să o ducă acasă, dar

Steaua latră la câine, la capătul ghemului. Am deschis ușa casei, să-ascult poveștile cu păsări. E un bătrân în prag, miroase a turtă dulce. N-are ochi, însă lumea-i în degetul mic. Arde

Aleargă doi pași în spate, scoate capul pe geam și râzi la lună. Îți zice să prinzi viața de picior și s-o arunci în valuri ca să poată zbura. Joacă jocul, dar nu muta când e urât

Am adormit în alt pat și-am găsit bucăți râs prin cearșaf. E o zi bună să nu mai porți masca și să te strâmbi la perete. Am rupt o floare de mac pentru tine. N-o mirosi, o să te pierzi

Azi dimineața, în drum spre marginea poveștii, am întâlnit un orfan cu aripile pline de furnici. Mâncase aproape tot zidul, iar acum încerca să acopere găurile lumii, să nu ne pierdem cu

Plouă. De câteva zile au intrat măștile la apă, iar oamenii nu se mai recunosc. Merg buimaci care-ncotro și-ar vrea să cânte înăuntru. Om ești, simte cum îți desenez o emoție crudă în

Mușcă-mă de umăr, n-are gust de nisip? Asta înseamnă că mi-am luat masca de pe noptieră, iar acum sunt între cutele cearșafului. Te-am pierdut în joc, prin apă și cântec de păsări. Tu

Aseară, într-un vis, am adormit. Într-un altul, am crezut că toată lumea merge la muzeu, iar pereții se pierd în păsări. Acum privesc prin ochiul de lupă și râd cu gura până la