Poezie

Mangaiere

1 min lectură·17 decembrie 2006

Mediu

Trupul tău,

O bijuterie neprețuită,

În ale tale mâini

Mă arunc plângând.

Pieptul tău,

Îmi mângâie fața

Și-ascult bătaia inimii tale;

Eu respir atât de greu,

Simt parfumul tău dulce,

Ce mă ridică spre cer.

Îmi plimb mâna lin

Prin al tău păr divin,

Îți simt coloana

Și cobor în jos…

Un moment de visare,

Apoi aud glasul tău duios.

Mâna mea se plimbă

Prin al tău păr fin

Și-ți mângâi obrazul

Roșu ca un trandafir

Și ale tale buze

Moi și fierbinți,

Pline de dorință,

Ești precum un vis.

Geamătul tău dulce

Vreau să îl ascult mereu,

Sutienul tău albastru

Îl dai jos cu o așa finețe,

Te lipești de al meu trup,

Apoi uităm de tristețe….

Fără temeri și suferință,

Nu există un trecut,

Dar nici un viitor,

Doar un prezent,

Doar noi două,

Două suflete pierdute…

002.209

Andreea Popovici. “Mangaiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-popovici/poezie/220759/mangaiere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.