Poezie
Sperante
1 min lectură·
Mediu
De ce doare atât de tare?
Uneori aș vrea să afli
Suferința din sufletul meu,
Căci arde o flacără puternică,
A furiei mele.
Aș da orice ca timpul
Să nu mai distrugă
Sufletul și inima mea….
Uneori mă tem că sunt blestemată
Cu amintiri nemuritoare
Ce nu vor fi mistuite vreodată
Din mintea mea….
Dorul ce mă apasă,
De timpurile vechi
Mă copleșesc tot mai mult,
Și-mi doresc să arunc totul
Dar mi-e teamă,
Căci nu pot.
Mă simt precum un câine,
Ce șede în năbușeală
Însetat.
Eu, șed în tăcere plângând
După al tău chip;
Furia mea nu are limite,
Gândindu-mă că inima-ți răspândește
Otravă.
Unde ești acum?
Te-ai ascuns după ochi străini,
Și te-neci în ignoranță;
Nepăsător treci pe lângă o viață întreagă.
Eu te voi aștepta,
Cu toate că
Știu urmările.
Te rog ține-mă în brațe!
Mor de dorul tău,
De bătaia inimii tale,
Dar ești mereu absent,
Departe de mine…..
Eu sunt de fapt departe de tine,
Căci te aștept într-o lume
În care nu vei păși vreodată.
002287
0