Andreea Bogdanovici
Verificat@andreea-bogdanovici
„daca il scriu se supara autorul iar eu cu asta nu am de gand sa ma cert”
She burns like the sun, and I can't look away She'll burn our horizons, make no mistake
dap. Komartin și Vlădăreanu and Co. ar merge să faci o secțiune de genul: prospături consacrate. :) nu e glumă.:) că ei sunt destul de fresh. ee sunt și eu subiectivă.
în rest țin pumnii.
și mă gândesc pe cine votez de data asta. că rândul trecut nu am nimenit câștigătorii :((
Pe textul:
„poemonebunia în acțiune" de Livia Ștefan
mă stresează.
nț nț nț
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
sper că s-a închis tagul
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
Pe textul:
„Cronica Cenaclului de Seară din 30.06.2007" de Pușcă Ioan Gabriel
Să știi că ideea în mare mi-a plăcut. Textul nu e rău, doar că tehnica nu e cea mai bună. Dacă nu vedeam un miez în text care să mă convingă nu treceam, cu atât mai puțin lăsam un comentariu mai mare de 5 rânduri.
După cum am spus,
succes
și o zi faină.
Pe textul:
„despre cum să te scriu" de Camelia Silea
Cât despre text l-ai prelungit prea mult ca stare. Te repeți în aceeași idee.
\"am să te scriu încă o dată și o să rămâi acolo\"
De ce te legi de momentele unei acțiuni care nu știu dacă a avut loc sau nu?
\"într-un prezent etern\" - este un clișeu dar în același timp este suficient prezentul. Mai contează dacă e efemer or ba? Contează mai mult starea de plenitudine și de ce nu, chiar efemeritatea momentului pentru că altfel nu ar mai avea sens să încerci \"să te scrii\". Posteritatea este deja fumată ca motiv prin poeme mai ales timpului în care we all trăim.
\"bineînțeles fără prea multe note explicative\"
Te învârți în jurul ideii și plictisești, mai ales că pentru cititor-oare termenul \"bineînțeles\" este unul vag.
so, eu văd versul acesta mult mai simplu:
\"fără note explicative\"
La fel termenii par exemplu: fără sens, inutil etc sunt mărci ale nesiguranței ei vin ca o scuză și ca o explicație în plus.
Ar mai fi multe de spus dar m-am plictisit să explic.
Ideea pe scurt este următoarea:
Citește poezia cu voce tare. Ce ți se pare că sună aiurea taie. Dacă sună ceva în genul : senzația pe care o ai când te lovești în frunte de uși la rând, te lovești de toate, nu e bine, so să pară ca și cum în fiecare vers descoperi ceva și nu că deja știi și descrii. Cam asta ar fi idea.
So, S U C C E S !
Pe textul:
„despre cum să te scriu" de Camelia Silea
+
faptul că \"ocean imens\" :) oceanul este imens, alăturarea adjectivul nu aduce nicio informație în plus. Oceanul fiind definit chiar ca o \"întindere nemărginită\". Deci redundanță.
+
aici ar mai fi de adăugat și imaginea oceanului purtat pe creștet, nu doar că strivește prin greutate, dar refuză să-și verse apele. Oceanul nu are ape. Eventual este o singură apă. Există oceanul planetar care este format din cele patru bazine etc.
+
\"mâinile mele veștede ca două aripi \" mâinile veștede reprezintă un clișeu, la fel ca și comparația cu aripi. Aici, trecând peste clișeu, ar fi de evitat astfel de figuri de stil forțate. Dacă erau comparate cu frunze, mâinile puteau fi veștejite. Dar aripile fac parte dintr-un corp viu în esența lor, sunt simbol \"platonic\", dacă pot spune așa. Prin urmare imaginea este construită cât se poate de slab.
+
\"secat mă simt
niciun nor\"
la începutul poeziei se specifică faptul că \"acest ocean imens
ce-l port pe creștet
refuză să-și verse apele\" deci, eul liric poate fi însetat mai degrabă decât setat.
\"doar ecoul acesta ce mă împinge din spate
și-mi dea avânt să erup din mine zburând\"
Aici se rupe poezia din toate părțile ei componente. Contrastul dintre foc (dat de verbul \"erup\") cu aerul ținând cont de faptul că în mare parte subiectul poeziei a fost apa mi se pare ilegitimă și non sens.
+
Când există acțiunea de a împinge pe cineva... primul efect este căderea și nu eruperea, nu zborul. Eruperea vine din măruntaiile pământului (aici în poem din absolutul referitor la spirit, neatins apoi atins că nu prea se înțelege :D ). \"ecoul acesta\"... care ecou? Ecoul meu sau al eului liric? Nu există similaritate. Sunt trăiri pe care un cititor nu le poate simți la fel ca eul liric. De preferat doar \"ecoul\" simplu.
\"mă împinge din spate
și-mi dea avânt\" cred că este \"să-mi dea avânt\". :) aici sunt 2 acțiuni în contradicție. Cum adică? Împinge să dea avânt? Eu vă împing de la fereastră să luați avânt? Sună ca naiba mai ales că nu-mi sună corect deloc.
Prin urmare: SiP, Sep , premise , concluzia este că:
Poezia este slabă și non-sens. S-a dorit doar crearea unor imagini care să epateze.
Nu mi-a plăcut.
Pe textul:
„Ecou" de Djamal Mahmoud
Poezia e poezie, trebuie să transmită ceva. Nu este un mișto general valabil. Pe mine nu m-a făcut să zâmbesc.
Pentru mișto faci o pastișă, o construiești, o prelucrezi.
Pe textul:
„Verdict: rimă!" de Runceanu Adrian
De îmbunătățit:) Îmi plac micile detalii cum sunt trasate. Se îmbină într-un fel destul de simplu, creând imagini cât se poate de vii. Personajului, respectiv, Cosmin Dragomir îi sunt evidențiate ticurile, o caracterizare mai mult interioară.
Mi se pare foarte tare fraza aceasta:
\"La fel de bine Leo ar fi putut fi strangulat sau ucis pe o masă de operație, pentru că nu se conformase tarifelor underground.\"
Despre Leo I
Mi se pare faină această parte. Dar o mai citesc. Acțiunea este destul de fast, sunt multe secvențe care se petrec simultan, și asta nu plictisește. Mi-a stârnit curiozitatea finalul. Este așa ca o adiere. Echilibrează.
\"într-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână.\"
Fain.
Pe textul:
„lapte gros" de felix nicolau
lupul tânăr îi pe val... scuze, pe rime
\"vai
dar arăți bine azi
inspir
hai sictir!\"
:))
super tare.
Pe textul:
„despoT cu rimă?" de sorin despoT
? \"te conjură
odraslă a jivinei\" come on
Pe textul:
„Invocatie" de Bodeanu Adrian Bogdan
Și cum adică:
\"Să luăm un evantai de cuvinte deșucheate\" cred că era suficient \"cuvinte\" pentru că în formula aceasta detaliul \"deșucheate\" nu își are rost.
Dar ideea evantaiului de cuvinte mi se pare clișeică și cam aiurea.
\"steaua de la miezul nopții\" ? altă formulare nu s-a putut găsi?
\"Flori pestrițe ce îmi provoacă nostalgii euforice\" come on... este o prețiozitate și nimic mai mult. Mi se pare ceva standardizat. Florile erau suficiente ca flori fără să mai fie și pestrițe.
\"Adică nu voiam să mă gîndesc la nimic... altceva!\" adică mi se pare aiurea...
\"trivialitatea verbului
în isteria de primăvară\"
? care verb?
și acesta nu este scenariu.
Pe textul:
„Despre indecență" de ioan lila
Apoi aici mai jos :) este linkul direct către blog. Doar un click.
POEMONEBUNIA click direct :)
să votați un top3 poeme la sfârșit de săptămână! :)
Pe textul:
„anunț: încep Poemonebunia azi!" de Livia Ștefan
Nu mi se pare că ai diluat, ba dimpotrivă este un poem echilibrat pentru întinderea lui și mai ales pentru ideea pe care ai mers. Un text satiric trebuie să \"zgârie\" puțin ca să-și îndeplinească rolul.
Pe textul:
„Concertul nervilor" de Szasz Teodora
Asta e cât de cât interesant
\"Își suflecase fusta lungă
Ca să nu se păteze \"
\"Scurgându-se în ligheanul de tablă
Ce-l ținea între picioarele goale\"
în rest nope.
Pe textul:
„Kafka și pornografie" de Alexandru Ioan Vaduva
Este o problemă destul de frecventă și cunoscută. :)
uneori nu se înregistrează commurile. :)
așadar nu doar comentariile tale nu se înregistrează.
Pe textul:
„Semnal" de Maria Tirenescu
Dana țin pumnii la lansare. Succes și felicitări.
Pe textul:
„Cenaclul Agonia.ro - 23 iunie 2007" de Ela Victoria Luca
Recomandat