Sarutul tau...

Buna. (ziua) Macar strofa a doua ar trebui modificata, cel putin din doua motive: ritmul schioapata si logica poeziei e contrazisa - la ce bun sa bei paharul daca stii ca maine te asteapta sa vii? Iar inversiunea pahar-iubit nu isi are rostul atata timp cat iubitul este, cred, mai important...
Ca sa fiu constructiv pana la capat:
As bea acum, iubite,
Paharul cu venin
Fara sa stiu ca maine
Vei vrea din nou sa vin.

te-ai gandit vreodata ca poate el nu traieste in acceasi lume cu mine?ca poate plang lipsa lui pentru ca e mort?...daca ai fi citit si restul textelor ai fi observat ca am pierdut pe cineva drag. Acest text e dedicat cuiva care este departe de mine...(nu neaparat disparut din asta lume), dar distanta dintre mine si el, la momentul cand am scris poezia, mi s-a parut a fi prea mare...o limita intre viata si moarte pe care eu as vrea s-o trec pentru a fi cu el....
te inseli...pt ca mie mi se pare mai importanta intalnirea mea cu el deoarece imi lipseste puterea de a parasi aceasta lume si de a fi cu el, sunt poate prea lasa sa ma intalnesc cu el, si poate prea lasa sa las durerea asta in urma...si sa-mi continui viata.
Asta e asa un scurt comentariu asupra textului meu pentru ca se pare ca nu ai inteles....persoanele dragi nu sunt intotdeauna in viata....

Sincer, este primul gând care mi-a trecut prin cap. Numai ca e greu de crezut ca sarutul care ucide vine din mormânt, mai ales ca pseudonimul blonduta nu sugereaza in nici un fel drama existentiala a posesoarei de pseudonim. Fara sa vreau sa-ti ranesc in vreun fel sentimentele, am criticat poezia, care sufera multe lipsuri de forma, fond si in fine, de poezie. Imi pare rau pentru confuzia creata, nu citesc (din lipsa de timp) decat poeziile aflate pe pagina principala. Bafta si curaj!

cu siguranta am mai citit aceasta poezie dar nu inteleg de ce nu am lasat un com.
mia placut mult,
scuza-ma ca-ti spun, poate(sigur) nu-i drept, dar mi s-a parut parca un cantec de adormit copiii...
foarte usor, prea usor...