VISELE DOR

Voia un palat la marginea marii Sa-i simta briza Si valuri sa-i mangaie ochii Avea o cocioaba in mijloc de piata Iar briza-i era mirosul de ceapa Si fețe obosite mangaiau al ei ochi Voia sa aiba masina si casa SI haine sa-i apere trupul Plapand si subtire ... de frig Voia sa fie printesa Sa fie admirata, Sa aiba podoabe pe mainile mici. Avea si masina si haine sumare Pe trupul gingas Si frigul era infim sa-l mai simta, Durerea din suflet racind-o mai tare Era doara tarfa altui borfas Printre alte femei avute de el Si atunci cu lacrimi in ochi... A incetat sa mai doarma... Caci VISELE astazi DOR !