Poezie
Reflectie
1 min lectură·
Mediu
Se uitau vetrinele la mine,
Sopting, soptind,
Ziceau, ia uitate la el, ce ochi
Ce fata, arata ca un fiu de caine
Care se taraie dupa o urma de miros de un colt abandonat de paine,
Se taraie, ce javra, se taraie, nu moare,
Si nu muream, ma taraiam, ma taraiam,
Tot inainte pe bulevard, pe strada, printre alee,
Si vetrinele se tot uitau si maraiau,
Ia spargene, ia da in noi, si dute, dute
La o casa in departare, dute pune-ti lanturi
La incheieturi si la picioare, si poate-ti dau si-o masa in fiecare dimineata,
Poate chiar la pranz si cina,
Si ai sa dormi in fier si piatra,
Ai sa ai si tu o casa,
Dar sparge-ne acum, ridica pumnul, da in noi,
Taieti bratul,
Poate sangerezi si mori,
Hai, marite a romaniei copilas din flori,
Sparge vitrina,
Si poate, poate,
Sangerezi si mori.
001254
0