Poezie
cumpăna
1 min lectură·
Mediu
mi-e frică de moarte
rătăcesc printre oameni ca prin pustiu
tresar adesea și mă cuprinde un frig de morgă
deși nu am fost niciodată într-una
am un coșmar legat de asta
nici ploaia și nici vântul
nu mă opresc din drum
crezând că
după ce voi urca muntele
și voi înfrunta primejdiile
reale sau fabricate
voi deveni nemuritor
am trecut de jumătate
am obosit
și pentru prima dată
am văzut clar ce am în jur
unii sunt sus
se bucură de lumină
alții au murit deja
drumul e plin de monumente funerare
alții sunt pe lângă mine
câțiva sunt circumspecți și nu mă abordează
încă nu știu
dacă le sunt prieten sau dușman
trist e că simt în spate
respirația proaspătă
a celor care urcă
acum trebuie să aleg
să încerc să ajung în vârf
sau
mai simplu
să mor
001397
0