Poezie
condamnat la obediență
1 min lectură·
Mediu
de copil am învățat să mă supun
mama mirosea frumos și era bună
îmi spunea să fiu cuminte pentru că nu avea prea multă imaginație
tata îmi spunea la fel când își amintea că exist și eu
întâmplător în viața lui
învățătoarea mea era frumoasă și doream să-i plac
gândurile mele erau tare îndrăznețe
și simțeam bijuteria destul de des agresând stofa pantalonului
pe urmă am avut o revelație
sunt împins spre sintonizare
am intrat într-o ierarhie și am descoperit
că libertatea e utopică
și am perceput
autoritatea ca pe o stare de fapt
izvor de recunoștință și judecător moral
eu doar un instrument al ei
nu mai vreau să fiu obedient și susceptibil
mă gândesc să fac cele mai bizare lucruri
de exemplu
să fiu fericit
să iubesc pe cine vreau eu
chiar dacă nu se supune
sunt conștient că asta vreau
deși risc să cunosc
tenebrele peșterilor
dar poate vrea și ea
001.426
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andre Donescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Andre Donescu. “condamnat la obediență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andre-donescu/poezie/13937881/condamnat-la-obedientaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.