Cu degetele-ți toate,
Dezbraci sufletul meu
În armonii uitate
Neîncetat,mereu.
Vibrezi în mine arpegii,
În liniștea de plumb
Și fără șovăire
Tu știi cum să mă cânți
O ultimă redută
Cand eram floare, te-am simtit polen-
fecund in unitatea mea;
Cand eram iarba,
ti-am simtit adierea fierbinte
plutind bland deasupra mea;
Cand eram izvor,
Ti-am simtit valurile unduindu-se
Ploaia rece ma-nfioara
Cu deget de plans pe-obraz
Si imi sterge un vis de vara
cu o frunza de necaz
Nostalgia ma doboara
Dupa timpul ce-a trecut
Ma gandesc - a cata oara? -
La norocul meu
M-am inaltat pe coama vantului
Si mi-am zdrelit sufletul de stele.
Am sangerat susur de lacrimi
Si m-am topit in scrum de rugaciune.
M-au ars apusuri
Si m-au infierat dimineti
In incercari
Ca pala vantului mi-e gandul
ce ma transporta peste zari
Si ca furtuna e dorinta
ce ma supune uneori.
Pe linistea ce lin adie
am s-o provoc la galagie
Seninul il transform in zbor
si-am sa
AM