Andeescu Iulia

E buna asta cu \'postmodernismul\', insa, lasa-ma sa-ti spun, deloc originala!
Adica, eu imi spun asta in fiecare \'zi cu soare\'. Asa ca: stai la rand! Oricum, avand in vedere perioada in care ti-ai ales sa scrii, poezia e perfecta. Eu ti-as da un premiu. Patrat alb pe fond alb.
Intrebare (ma bantuie de ceva vreme): crezi ca se va ajunge sa se clasifice \'petele de cerneala\' in categoria \'poezii\'? Starea actuala a lucrurilor. Taci si indura sau \'rescrie\'. Oricum, mi-a placut sa ma regasesc in afirmatia ta!

La spor si inspiratie! Merci.

Nu face nimic, eu de muritori de rand am nevoie! De functii inalte ne-am cam saturat toti.

Va multumesc, inca o data!

Iadul postmodernist. Da. In culori de camasi albe. Il traim toti.

\"lumea de azi trăiește din satisfacția pe care
o primește cu fiecare foc în plus pe care-l trage
în acel sac umflat de timp, care încă tremură,
cu fiecare împușcătură, chiar dacă este mort
de mult...\" asta si rasul isteric al nebunului, copii care-si poarta jucariile in camasi de forta \"rânjind prea sus, pentru un scurt sfârșit de veac. -ah, melancolia vremii!\" careia nu mai putem sa-i simtim \"mirosul acela
clasic de spital.\"
O populatie anesteziata, tratata cu socuri electrice si dusuri reci. Foarte bine surprins momentul. Imi place. Ma gandeam, citind cateva poezii, zilele astea, cum se face ca nu mai putem scrie o poezie mai putin pesimista. Suntem grabiti si pesimisti pana si aici,sau mai ales aici, cand scriem. Crezi ca mai urmeaza ceva dupa postmodernismul asta, cu gust de suicid?
Nu-mi place foarte mult titlul, daca-mi permiti. Nu surprinde suficient complexitatea poeziei tale. Oricum, nu ma pricep foarte bine la titluri. Nu-mi place sa etichetez lucrurile.

Mai trec. Multumesc pentru lectura. Mi-a facut placere.
Spor pe mai departe!

Mi-am imaginat multa vreme, sa stiti, cum era daca era sa-l intalnesc o clipa, pe Nichita. Nu am reusit niciodata sa trec de acel \"și-am stat locului, parcă lovit,până ce...\" Dar stiu ca Nichita m-a invatat dragul de cuvant si dragul nostru romanesc cuvant \"dor\". Mi se face cateodata dor si, desi pe fuga, muscand, pe de o parte dintr-un mar, pe de alta incercand sa-mi inchei siretul de la piciorul drept, mai deschid cate un volum de poezii si alti ingeri de-ai lui Nichita. Ne-a \"binecuvantat\" pe multi. Pe unii, mai putin, pe altii, mai mult. Mi se face, din timp in timp, DOR, un dor nebun de binecuvantari si de oameni frumosi.

Va multumesc pentru particica dumneavoastra de rai impartasit!
Cu stima,
Catalina A.

imi place, mai ales la \"scriu un vers
-un ghem de slabiciuni-\"
si \"reformuleaza!
daca vrei sa fii poeta reformuleaza!\"

e ca atunci cand spui \'rescrie-te\' sau \'te rescrie, daca vrei sa te vedem poet\'.
O prietena draga imi spunea recent ca i se pare absurd sa-mi indice unde sa reformulez, ca i se face groaza si i se pare barbar sa-mi ceara sa reformulez ceva venit de atat de departe, din mine. Ma bucur sa te cunosc. Mi-a placut. Revin si cu alta ocazie. :)

Mult succes cu lansarea! Sa fie intr-un ceas bun!

( o formulă de început) Imi pare bine să vă cunosc.

Am căutat printre paginile acestui site păreri, poezii si oameni frumoși. Motivul oamenilor frumoși a fost cel mai pregnant, recunosc. De ce am intervenit cu un comentariu? Imi este drag de textele dumneavoastră si in acelasi timp mă sperie grozav ‚rebelita’ de care vorbiti aici. Am inceput să scriu câte ceva, ici, colo, in liceu. M-am oprit pentru că mi s-au refuzat texte la un concurs si am realizat că nu aveam încă, puterea necesară, să desprind frânturi din mine, spre a le pune pe tava unora care, se pare, isi doreau foarte mult sa le sfâsie. Asadar, să nu mă abat de la subiect, de curând am studiat o autoare care descria starea de poet ca pe ‚un strănut’. Pentru că in Romania, in ultima vreme, s-a suferit de gripă, pesemne, am luat si eu microbul. Insă imi este putin teamă. Teamă de ce numiti dumneavoastră ‚rebel autentic’ si ‚fals rebel’.
Vreau să scriu. Asta stiu, simt. Motivul pentru care m-am inscris pe acest site a fost să invăt de la altii, să primesc critică (de orice fel), să văd unde scârtâie si unde nu, pe scurt, să văd daca am vreo legatură cu lumea asta sau nu. Nu este necesar să fiu născută sub semnul poeziei, nu mă supăr, poate Dumnezeu mi-a hărăzit alt dar. Doresc să stiu, insă.Toti ne dorim asta. Am fost clasată la sectiunea ‚atelier’ si nimeni nu mi-a spus nimic. E trist să nu se vorbească despre tine, mai trist să nu existe timp pentru asta . O fi chiar atât de rău, sau doar o lipsă de timp si de păreri? Asadar, dacă nu mă cauta oamenii frumosi, am hotărât să-i ochesc eu. Munte sau Mahomed. Vă cer scuze, anticipat, pentru că vă responsabilizez astfel, insă doresc să stiu. Să-mi spună oameni cu pricepere ce este bun si ce lasă de dorit. Unde să mai lucrez, pentru că de lucrat stiu că este, dar mai ales, să mi se spună dacă nu cumva sunt doar un ,fals rebel’, pentru că nici eu nu mai stiu ce sunt, in termenii zilei de astăzi.
Dacă aveti cumva o neghină de timp, vă rog, o părere.

Cu multumiri,
Cătălina Anastasescu