În tabloul cu nori,
păsările albe sunt goluri
din care lipsesc
acele cuvinte..
Știi tu, acele cuvinte
care au rămas nerostite
și clocotesc încet în timpanul meu. Nesăbuite..
Acele cuvinte
Se strânge-n alt cer cerul,
un alt soare-l soarbe
și-l scuipă printre buze
pe umeri, pe meduze..
Rămâne-un gol
în care marea a agățat o lună -
să aibă spre ce să plutească
stelele căzătoare,
Acum viața mă cheamă înapoi,
mă cheamă să-mi descui ușa, să-mi sparg zăvoarele
și să-mi deschid larg ferestrele,
să las soarele să răsară din nou peste sufletul meu..
Mă cheamă să cânt din
AP