exit
purtată, cu viața prin oase și moartea prin vene. cântată, prin guri de clepsidră și mâini ca de hidră. uitată, cu mintea ce-ți coase noi vise perene. înviată, în podul de stele,
AMAnca Mocanulumea plată
lumea se dilată se lungește, se împarte, se desparte, lumea plată se mărește și descrește ca o lună, semilună, lumea plată se închide, se deschide ca o inimă purtată, lumea plată
AMAnca Mocanupraf
Vreau să mă-nec în praf să mor, amețită de oameni, de lucruri și idei, parfumuri și chei În haos să pier să mă nasc din nou, pământ nou. Să văd printre lei amorul din ei, căzut printre
AMAnca Mocanumurim diferit
murim diferit, într-o goană acerbă de bani și nevoi, plăceri și păcate. murim diferit într-o lume oarbă și surdă și mută și tot ce încape într-un gol infinit. murim diferit cu mii de
AMAnca Mocanuidee-(re)acțiune
undeva în îndepărtatul sufletului stă o piatră undeva aproape de inima ta stă o fată fapta săvârșită în interior va avea efecte în
AMAnca Mocanuțigara
O săruți de-atâtea ori, Ea tace, și-n tăcere Se-afundă-ncet, pe lângă tine, Ea o stafie parcă-ți pare. Te-alină blând cu gustul ei, Un gust amar de dulce. Te poartă-n gând uitat De mii și mii
AMAnca Mocanuresturi
Văd cum aduni Resturi în tine, Netrebnice cu mine Se joacă pe rând. Și tu te grăbești Să alegi dintre vise Desprinse din resturi, Cuprinse de gesturi, De pulsuri, de gusturi Și rime în
AMAnca Mocanutăciune
Dezamăgită de lume Mă plimb printre turme Și văd cum dispune, În rânduri nocturne Un gând ce apune Pe-ale lui urme Nebune. Un ochi de cărbune Se plimbă pe dune În vise diurne Și vede în
AMAnca Mocanurămas bun
Pe-o pânza albă Am ales Sa te pictez De-acum în gri, În linii vii și umbre reci, În spații mici, mizantropii Ca să nu știi, Solitar Cum să mai vii
AMAnca Mocanucerc
Din cianură te-ai născut Cu chip de om amestecat Un gri al vieții ți-ai purtat Pe dos, cu negru ambalat În timp vei deveni un soare Pentr-un moment și un strain Ce va dura cam cât o mare, cât
AMAnca Mocanuagonie
Răstignit stai și privești La lumea cum se-neacă Și-ai vrea să schimbi cam tot la ea, Dar rănile te-ncearcă. Uimit de-atâta nebunie Și de melancolie Te-nvarți în cercul tău rotund Și pieri în
AMAnca Mocanunecuvinte
Cuvinte dor, Cuvinte mor, Cuvinte plâng și râd. În miez de noapte Ascult și înteleg Cuvinte. Alerg spre tot Și spre nimic În van să te găsesc Și aleg să îți vorbesc Cuvinte de dor, Dar tu
AMAnca Mocanu