Mai lasa-ma o clipa
sa gust aroma ochilor tai
cu iz de padure cruda,
sa ma scufund in abisul bratelor tale
vezi tu,
de-atitea ploi, podurile
de piatra dintre noi
s-au surpat
n-a mai
lumea intr-un bob de strugure...asa isi povesteste Eliade una din amintirile cele mai dragi ale copilariei..fiecare dintre noi traieste in propria lui boaba de strugure; vedem viata in irizatii
singura pe tarmul pustiu
ascult vuietul furios al marii
si tipetele frinte de pescarusi
caut chipul tau
in scoici goale si triste
il desenez pe nisip
dar dispare, mingiiat de
si mugurul isi apleca o geana tremurinda
soptindu-i frunzei
\"poate-ai uitat, si tare-ai vrea
sa vezi si tu ce-ai daruit:
o picatura de caldura unui mugur neimbobocit;
dar uite! acum, a lui
O umbra de soare ascunsa in privire
chemindu-ma spre tine...
Ma scufund in apa rece-a ochilor tai
liana verzuie asemenea lor
cautind caldura altor liane - bratele tale
tandre ma string,
