Poezie
ancontologii (II)
(unui alt eu)
1 min lectură·
Mediu
în dimineața aceea
reușisem s-ajung cumva la un mal, mă priveam
tridimensional, nu găseam legăturile, cuțitele
se topeau în nevăzutul de jos, în cercuri, ea, marea,
se urca toată în golul de dinainte stabilit, uimit...
nu iubești? surâdeau valurile, păi… da, ba da, ca și cum nici n-aș ști, fi…
asta e! când intri acolo, o să găsești un aparat, apeși replay, apoi
mai trebuie să înveți să respiri sub apă, nu te agita, mai rău îți faci!...
lin… râuri incandescente, venele mele, îmi desenează mâini, ochi, litere…
tu ești, ești, îți văd aievea privirile întoarse pieziș, arse,
aerul dintre eu și mine, comprimat, anulat,
e o fereastră strâmbă spre holul de spital de unde se vede marea…
și iar pescăruși, albatroși, nori contorsionați, îi fac eu norii
îi fabric cu fire prelungi rămase de la pod, știi, podul albastru
de pe care am căzut, m-am aruncat cu o seară înainte
hotărâtă să fiu, să fiu prin singura metodă știută…
în dimineața aceea cu tristeți
reușisem s-ajung cumva la mal, m-am ridicat, mi-am luat avânt și:
ce frumos e aici la voi, picături! tu ești tu, iar eu sunt tu, iar eu, noi,
marea...
001.466
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
anca cecilia potinteu. “ancontologii (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-cecilia-potinteu/poezie/14034290/ancontologii-iiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.