Poezii

Mă caută moartea ta pe sub piele, eu nu-s mă caută prin toate golurile, cu îndârjire, mi-ar rupe oasele dacă ar putea apoi să le sărute și prin sărut să le împlinească iar, eu nu-s mă

poezia miroase a plastic ars și a cârpă proaspăt ruptă din praful ei din aerul ei cu scame din izul înecăcios de netrăire îmi fabric în liniște uși etanșe pentru evitat lumea poezia miroase

cântam la brațul lui Paul John George și Ringo frunzele picau leșinate la concertele mele câteodată și cerul dați viața mai încet și muzica mai tare țipau în difuzoare aripile forțate să

despre sângele lumii se vorbește foarte puțin nimeni n-are nevoie să-i știe dedesubturile, sinea, faptul că în lume este o altă lume și alta și alta că ele se joacă goale cu amorași, fac

în cea mai lungă noapte te-am măsurat te-am împărțit la trei pentru fiecare margine de vreme (altă metodă de scos esențe) și te-am încuiat definitiv în mașina de făcut vise... n-ai să ieși

să văd râurile râuri cum taie moartea pe față și sapă. Sub straturile ei, copilul mai respira ușor... Îngerii i-au desfăcut cordonul și mi l-au dat simplu, curat. Mai departe nu-mi amintesc

am adormit corbii de fier mi-au încrucișat brațele, aerul curge vâscos prin fereastra mea nu suntem arbori, îmi spune întruna cineva, poate visul sau poate lupul de

eu până la umeri te văd cum îmi arunci înapoi privirile arse înspre puntea aceea subțire ai sărutat-o de-atâtea ori ai sfâșiat-o în vis parfumuri de mine avânt când mi-ai luat

mănâncă frunza are ochi cu proprietăți curative îți trece de vise de viață de foc hai mănânc-o începe cu stânga sunt mai multe șanse să aluneci zborul cu capul în jos e crud

în dimineața aceea reușisem s-ajung cumva la un mal, mă priveam tridimensional, nu găseam legăturile, cuțitele se topeau în nevăzutul de jos, în cercuri, ea, marea, se urca toată în

după povestea de azi-noapte, știi bine, au început să mă strige de pe celălalt mal iubiri, idei, fantasme colorate, împăturate, cernute, mă strigă din cuiburi, eu îmi pun mâinile amândouă la

Ai pornit de la revoluție, drept-aplecat, îngrijitorule de lei... Cu o răzvrătire cuminte, așezată liniar pe un umăr, semnele toate ți-au cusut aripi domestice, de arhanghel. Să zburăm

m-am trezit cu unicul gând de a arunca umbra la groapa comună, dar iată că și azi o pieptăn frumos și o aranjez lângă drumul de ieri. acolo o s-o găsești iar, amestecând zâmbete,