Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
Nu esti tu de vina
ca soarele meu e cenusa,
ca ratacesc in constelatii de neon...
Si nu esti tu de vina
ca-n mine totul pare paradox.
Nu tu, destin incremenit
m-ai aruncat in lacrime de orb,
ci eu,cu falsa mea iluzie,
la mal de univers m-am descompus.
003.312
0