Poezie
Pasărea Phoenix
1 min lectură·
Mediu
Am iscat focul ce-mi mistuie ființa.
Scânteia lăuntrică îmi preschimbă
perimatele gânduri în pulberi de cenușă.
Nu las valurile spumegânde
ale oceanelor din perimetrul meu tihnit
ce cu brize diafane mă îmboldesc
să-mi potolească setea ferventă
nici să-mi facă salbă din broboanele lor.
Îmi las măruntaiele sufletului
să se destrame în grăunți de zgură
să devină stafie ce-și poartă latența
iluminarea să mi-o inunde.
Îmi las ochii minții
să privească toate ungherele
ce-au fost măturate
cu neglijență și nepăsare
din rămășițe de colb
doar lumină să absoarbă.
Îmi las echilibrul sacru
să-mi dicteze calea spre soare
din cenușa ce dăinuie focului
să mă înalțe pe piedestale.
0021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Bejan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Bejan. “Pasărea Phoenix.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-bejan-1/poezie/14205179/pasarea-phoenixComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.