refugiatul

sunt un refugiat al poeziei mi-am luat valiza și am pus în ea tot nimicul de care mă pot bucura: vise pe care le-am realizat cuvinte pe care le-am spus și cuvinte pe care le voi spune succese și căderi vise pe care le voi realiza cînd am plecat, am scris o scrisoare fără creion, fără pix doar am așternut frumos gîndurile mele cu privirea în fiecare rînd găseam cîte o amintire de cînd am zis cuvîntul \"mama\" în fiecare rînd găseam cîte o istorioară despre totul ce a fost bine și totul ce putea fi perfecționat am lăsat scrisoarea pe masă și am ieșit din mine după ce am închis ușa am stat puțin mă gîndeam la scrisoare ea este o parte din viața mea de aceea m-am întors mă aștepta pe masă deja plîngea, credea că am uitat totul am început să plîng și eu așa am stat ceva timp ea se uita la mine și eu mă uitam la ea ne uitam unul la altul a sunat pașaportul și mia adus aminte că viza o am pentru o perioadă de 15 zile trebuie să mă grăbesc ca să nu scap trenul deschid valiza și pun în ea scrisoarea sa divizat în mii de bucăți și sa pierdut printre nimicurile pe care le-am pus sunt toți fericiți, deja sunt uniți și nu se vor mai despărți niciodată cînd închideam valiza m-au întrebat unde plecăm le-am zîmbit și le-am răspuns că ne ducem în viitor m-au rugat să nu le pierd, aveau frica ca să nu le fure am luat catușele și am prins valiza de mînă le-am închis și am lăsat cheia pe masă am închis ușa și iar am ieșit deja pentru totdeauna pe peron pașaportul meu a făcut cunoștință cu mai multe pașapoarte albastre toate erau triste dar pe pagini se regăsea speranța am decolat... și am închis ochii m-am trezit cînd eram deja în stradă pașapotrul meu și-a luat rămas bun de la prietenii lui am respirat adînc, era un aer plin de miros necunoscut am luat loc pe o bancă din parc și m-am îtrebat - sunt liber?