Poezie

Cuvinte

(din volumul \"Anotimpul din noi\" - 2003)

1 min lectură·26 octombrie 2007

Mediu

Îmi viețuiesc cuvintele pe degete ,

Ca merele-ntr-un coș...

De nu le-aș scrie, unul câte unul,

S-ar umple palma și ele s-ar împrăștia pe jos...

Și-ar respira podeaua

Ghicind ce-a mai rămas

În urma ta ...durere

A ultimului pas...

De nu le-aș așeza peste hârtie,

Mi-ar plânge mâna de-atâta greutate...

Iar scrise, sufletu-mi sfâșie

Căci vorba-ncondeiată plină-i de păcate...

Rotunde, oarbe, tremurânde,

Îmi sunt cuvintele ca niște mere.

Prin ele, sufletu-mi se cumpără, se vinde,

Și capătă, din nepăsarea ta putere.

De foc, de gheață, de granit,

În haină nouă mi se-nveșmântă graiul,

Iar ochiul tău fără culoare și orbit,

Trece prin Iad și crede că e Raiul.

Dintr-un cuvânt, ucizi o slovă,

Și poate bine-ți pare...

Dar te-ai gândit, că-n drumul spre-mplinire,

Cuvântu-acela-și pierde din suflare?

Cuvinte oarbe, spuse fără minte,

Mușcate și lăsate să se piardă,

Sunt ale mele azi, ca merele strivite

Atunci când cad din pom în iarbă...

Să nu mai fie risipite,

Le voi opri în piept să viețuiască.

Și, de vei vrea cândva să le asculți, iubite,

Va trebui tu să vorbești ca ele să-nflorească...

001.831

Ana Virlan. “Cuvinte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-virlan-0025316/poezie/1750554/cuvinte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.