În lumină adună…
Prin verdele ierbii, vrut-am să cern pașii mei, să atingă vântul de sus perii capului meu… nevrednică m-am găsit întru îngenunchere… da! m-am temut de valul mării, nu de Domnul… Lumina zilei
Dimineața dintâi…
Spre Ziua Domnului m-am îndreptat și am nesocotit liniștea Nopții Lui… lacrimile m-au cercetat, dar nu întru lăsarea păcatelor mele… glasul rugăciunii s-a arătat fără suspin iar pleoapa,
Risipirea
Toți vrăjmașii tăi vor pieri, întru necunoașterea Voii Tale! și ne vei ridica, în Ierusalimul cel Nou, Doamne, ne vei ridica!… Yahve! Yahve! Yahve!(2) Dumnezeule al Iubirii, Cel ce ai rușinat
Întunericul din urmă…
„Noapte frumoasă, noapte frumoasă…” au fost ultimele lui cuvinte… dar n-a cunoscut ce neguri am purtat pe umerii mei, înainte de el… Iubitul meu din țărână!!!...l-am vrut lângă mine și, când
Rondeluri pe cristal
Rondeluri pe cristal... I Ieri, am sădit cuvinte de opal Și-am cercetat însemnul, ca să doară, Sub vechi silabe, scrijelite pe cristal Ce-și căutau, în van, vraja amară. Pe ochiul tău,
Joc nebun
Ce joc amar am început să joc, Fără oprire și fără de noroc... Apa de pământ încercând s-o despart De parcă valul nu ar curge tot către uscat... Ce joc cumplit am început să cern Și binele
Semne
Păsările nu zboară! Ele își coboară numai, aripa spre pământ pentru a simți freamătul apelor și o înalță ca să primească lacrima cerului… Apele nu curg! ele alunecă numai, sub umbra
Luni, marți…miercuri
Am plâns! Din orbitele mele, trei lacrimi rebele în trei zile au curs: Luni - una albastră rotundă, oarbă și grea a alunecat de pe obraz pe fereastră dar nu m-a durut căci nu era lacrima
Ierarhie
Cocoțat sus, în Parnas, îndrăzneț, un contrabas, invocând greoi pe nas că e “artă pentru artă” c-o vioară se cam ceartă. (neștiind, că-n sinea ei- chiar de e așa “subțire”- ea e plină de
Triolet
Te-am simțit pășind Pe lumina de sub tâmpla mea… Peste lacrimile din gând, Te-am simțit pășind… Căutai cărarea murind Puțin câte puțin, talpa ta mă durea: Te-am simțit pășind Pe lumina
Ode
Salba cerului, stelată Peste fruntea ta culcată Lumina de lună plină, Picurând cerească vină…
Facere
Poeții? Nu!-Ei nu dialoghează… Ei tac simplu și pur pe timpanul altora și visează… veghează. Dar, fără ei, (nimeni nu știe) ar înceta Marele Tot să mai fie metaforă, alegorie… Lumina?
Cânt țigănesc
Aș dansa, sub tâmpla ta, În ritmuri de geampara Aș cânta - cântare rea, Din coarda-ți de catifea Aș striga numele tău, Din glasul ce nu-i al meu! Lume grea, lume spurcată, Te-aș vinde pe-un
Întreg
Valul, disperat de-atâta rătăcire fără rost, între nisipuri reci și largul mării, se-ntoarce, ostenit, mereu Acasă… Zefirul-beat de-atâta floare a grădinii, se-ascunde, până seara, ca să
Oglindă
Ce frumos și ce bine Ai crescut - din mine Spre mine… În lumină și blând Ochiul meu te-a simțit fremătând . De primăveri, veri, toamne și ierni, Osul tău spre mine îl cerni Anotimp - quartet
Lecție
Copile drag, nu te teme! Vino să-ți arăt lumea… Azi, vom îngropa muntele… Mâine vom aduna valea… Poimâine vom secera roua… Din ieri, ne vom trăi amintirea… Și învățând: ha, ha ,
Revoltă
Mă răsucesc, cresc în pământul morților mei… Mă-nalț curgând în sus, până în crucea din trunchiul de tei… Privesc! în zare, amintirea apare… îmi ucide privirea… Strig… ecoul, de frig
Totem
Ia-mă după subțiori Și aruncă-mă în nori! Zbor razant și zbor în sus Doamne, șerpi ca mine nu-s! Zdrăngăne zarea în zori Și eu cad în câmp cu flori… Deschizând în zbor pământul, Port cu
Invocatie
Vino! Coboară spre lacul din lună, spală-ți amintirea în umbrele feței de ceară, aprinde-ți tălpile de cremenea-spumă visând că ochiul de apă n-o să mai doară… Dansează! în focul nebun, nebun
Haiku-uri
Sărată ți-e talpa căci Marea și-a ascuns în ea călcarea… * O petală oarbă e petala care-și caută floarea… * Cuvântul din minte e cui al răstignirii
Actor
Mâine, chiar voi ajunge paiață Și-mi voi nemuri coșmarul Pe Seară și pe Dimineață Vărsându-mi, pragmatic, amarul ... Înverșunat și crunt o să-mi spăl “acasa” Și-o s-o clătesc în cețuri Sfidând,
Curgere
Puiul de înger, sfidând ploaia, își taie aripa ... Și, bălăngănindu-și picioarele, pe gardul de nori, zgreapțănă clipa... Eu, decrepit, număr pene și zic: \"A, e, i , o , u, fără ă și
Curgere
Puiul de înger, sfidând ploaia, își taie aripa ... Și, bălăngănindu-și picioarele, pe gardul de nori, zgreapțănă clipa... Eu, decrepit, număr pene și zic: -
Cantul orbului
Cântul orbului Cercetez fluture gri- zbor în ralanti, cerc pe sub Lună… Fața să-i răpună, ochii să-i coboare , să-i arunce-n Soare... Să-mi ridice toate dorurile mele- drumuri pe sub
Cuvinte
Îmi viețuiesc cuvintele pe degete , Ca merele-ntr-un coș... De nu le-aș scrie, unul câte unul, S-ar umple palma și ele s-ar împrăștia pe jos... Și-ar respira podeaua Ghicind ce-a mai rămas
