Poezie
desprindere
1 min lectură·
Mediu
sunt trupul propriului meu trup
în uitare
străin de trecerea mea
o primăvară se strecoară în mine
peste plaiul acestei inimi
surde
când vântul o alunga spre sine de fiecare dată
și nu încetează să fie
și nu încetează să-și ridice
din afară castele de oase
în care te păstrează îndârjită
timpul și-a pierdut înfățișarea,
între noi-neputința,nostalgia desprinderii
001.662
0