Tăcerile tale
Tăceai... îți frământai usor mâinile degetele ți se albiseră de emotie de mine. Visai... Aveai ochii atât de mari de albaștri, băteai speriată din gene alene te mirai de tine prin
Iarnă fără de tine
Poate de mult m-ai dat uitării, sau poate gândul meu nebun te pierde ceas de ceas... unde-ai rămas? unde ești tu, zâna în roz? Ce alte zăpezi te-au nins? Ce alte povești? Eu sunt aici la
Mașina de citit gândurile
Sunt o penelopa exilată pe nedrept,condamnata să-ti implestesc ciorapi asa...unu pe fața doi pe dos mincinos. Sa te aștept... si tu să bați toate mările, toate cărările... pe pământ sau pe
Femeia perfectă vs. bărbatul ideal
Bărbatul perfect, onorată instantă azi e lipsit de orișice prestanță, nu mai trebuie să fie doar bun la pat, femeia perfectă s-a emancipat! El trebuie să-nvețe, să știe să zică vorbe frumoase,