Ana-Maria Lungu

Iti multumesc pentru comentarii.
Eu respect credinta tuturor oamenilor care au puterea si curajul sa creada in ceva, indiferent in ce. La randul meu cred. Ceea ce acest poem ilustreaza nu este neincrederea in existenta lui Dumnezeu, drept dovada si citatul biblic, ci atmosfera sarbatorii pascale in rit ortodox manifestat in cadrul urban al timpurilor noastre.
Nu uita ca se presupune a fi creatie artistica, incadrata in rubrica \"poezie\" si nu in rubrica \"personale\" .
Mesajul transmis este cel al inlocuirii practicilor religioase de dragul practicarii si al traditiei,cu morala crestina, care este mai presus de morala, este inlocuirea moralei cu iubirea ca agape.

Cosmin, iti multumesc pentru aprecierile de mai sus si nici nu iti imaginezi cat de mare imi este bucuria sa imi vad numele alaturi de autorul meu preferat, Mircea Cartarescu .
Desi nu este vorba despre o influenta in acest plan, al creatiei ci mai degraba de o comuniune spirituala .
In legatura cu posibilitatea de a vizualiza culoarea obsesiei mele de atunci, violet, cred ca inteleg, din pacate ea reprezinta nu o culoare in sine ci combinatia de roz (eu) si albastru (el), mai precis revolta mea concretizata in obsesie fata de neputinta realizarii acestei combinatii in planul real.
In ceea ce priveste asa-zisul nume al obsesiei, Pain, nu iti dau dreptate, pentru ca nu i-am dat nici un nume, pur si simplu pe una din mesele turcoaz de la fumoarul marii biblioteci, mai precis a treia de la intrare pe partea stanga, cineva a zgariat acest cuvant si nu l-au putut sterge sub nici o forma(trebuie sa recunosc afinitatea pe care o am pentru personalul bibliotecii cu care ma aflu in relatii speciale). Tot ce am facut eu a fost sa spun ce scrie pe masa turcoaz...Pain.
Nu imi vine sa cred ca cineva a gasit un sens mult mai profund unei sincere realitati vizuale!
Acest sens nu poate decat sa ma flateze, insa ceea ce doream sa exprim prin \"inchei, ca asa scrie pe masa turcoaz, pain\" era ceva de genul ca oamenii sufera si pe mine ma obsedeaza un tip, si totusi oamenii sufera, asa ca o sa ingrop obsesia asta in culoarea violet si o sa inchei, pentru ca oamenii sufera si pe mine ma obsedeaza un tip... :)
N-ar fi fost moral din partea mea sa imi intitulez obsesia pain, nu?
Cu prietenie,

Love is real.
Real is love.

Love is feeling,
Feeling\'s love.

Love is wanting to be loved.
Lennon

Alice, iti multumesc!
Se pare ca poezia si-a atins scopul!

Ceva lipseste din fiecare dintre noi, ce lipsea din Leahu nu era piciorul.
Iti multumesc pentru aducere aminte.