Doi
E poveste de doi.
Doi oameni goi,
Doi oameni noi.
E poveste de gri.
De noapte și zi,
De timpul de-a fi.
E poveste de dor.
De ieri, trecător,
De azi, viitor.
E poveste în file
De
Pe dansul acestui gând
schițez amintiri de copil.
Un joc.
Cu creta albind trotuarul
mă văd alergând și râzând
în curtea bunicii.
E timp de mers desculț
prin iarba înaltă
și de cules
ghicesc printre gânduri și vise
imagini ce ieri nu existau
astăzi pulsează în tâmple
asemeni febrei unei răceli cumplite
în sertarul cu medicamente
găsesc doar întrebări
rostite în răspunsuri
