Sfărâmăm cu ochii,
cu dinții, cu mâinile,
cu picioarele,
oameni...oameni simpli.
Și din noi curge, nu sânge,
ci dorința care închegă cioburile lor.
Așa îi naștem:
nemaivăzute
Ce soare!...Și toutuși,
astăzi cerul a avut gust de ploaie…
Stropi dulci cu aroma de soare,
strânși în chip de primăvară
și unul amar…fără nume.
Picături triste
cântate printre raze de
Pe mâinile mele s-au uscat culorile.
Am pictat cu mâinile goale fiecare cărare de vis,
fiecare gând,
cuvânt...
cu risipire de culori.
Acum
toate au rămas încremenite pe palmele mele
ca o