Poezie
Strigatul fluturelui
1 min lectură·
Mediu
Cand am auzit
strigatul fluturelui
te-am privit.
Si imaginea ta
mi-a durut retina.
Fluturele a strigat
din nou
si mirandu-ma,
am cazut
c-o tampla de pamant,
cealalta zbatandu-se
sub greutatea cerului.
Am incercat sa evadez
in Calea Lactee
si peretii ei tocmai
ma strangeau
cand fluturele
a mai strigat o data,
si am inteles.
035.403
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Maria Dumitru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 54
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Maria Dumitru. “Strigatul fluturelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-dumitru/poezie/13134/strigatul-flutureluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AB
ABalex bâcu✓
jucausa rau poezie ta, dar nu stiu ce am, astazi sunt intr-o toana zglobie, asa ca m-a uns pe suflet.
0
LSInteresant. Greutatea cerului n-am simțit-o niciodată, dimpotrivă... Pereții Căii Lactee, zici? Evadai ÎN ei sau DIN ei? Parcă ai vorbi de un labirint îngust ori despre sicriul morții nu despre trena mirifica a miriadelor de stele a Galaxiei Noastre vizibilă seara pe cer. Textul tău îmi generează sentimente contradictorii.
0
DD
...interesant...imi place finalul...are un soi de mister...cu toate ca se pare ca tu ai spus \" si am inteles\"...intr-un mod categoric...:)
0