Poezie
Mi-e frig
1 min lectură·
Mediu
Mi-e frig de noapte, de-ntuneric
si ma mananca destinul
sa ard clipa cu un bat de chibrit ud,
sa ma incalzesc....
Desenez un cerc din stele
si-l privesc prin caldura...
strivindu-i colturile de pleoapele intredeschise;
hipnotizant flacara scanteie`n ploaie
ca o luminita la margine de tunel....
prapastioase ganduri fug ca nebune
sa prinda din urma, umbra ta...
Ai fost aici adineaori, caldura ta o simt
aievea
ca pe-o cenusa fumeganda
ca pe-o raceala crescanda,
si suspin...frigu-mi patrunde gandul,
pana-n ungherul cel mai intunecat,
acolo unde zaci tu...
Mi-e frig de tine, mi-e frig de noi
mi-e frig de noapte, de noroi...
31 octombrie 2005
034583
0
Un text plin de clisee, un drum batatorit plombat cu expresii pretentioase. Iti sugerez sa iti aerisesti putin textele si sa le imprimi o nota personala, sa iti conturezi stilul. Asta nu inseamna ca trebuie sa ma iei in seama. Ma poti ignora si eu o sa consider ca nici n-am trecut pe aici.