versuri triste
Sub cerul înnorat, Cele mai triste versuri, Scrise de mine pentru tine, Cel la care am ținut mult! Vreau să te am aproape de mine, Să te țin in brațe, Să te sarut sub ploaia, Ploaia de
peste munti si vai soseste iarna
Afară ninge viscolit, Semn că iarna a venit, Peste văi,munți și sate Casele impodobite toate. Cu fulgi mărunți dar repezi, Care cad ca niște lacrimi, Adunând-se zapezi, Peste câmpurile
Daca vrei
Mai demult, Hoinăream, Sub lumina stelelor Și cântam incetișor, Peste cheamul fetelor, Ca-ntr-o zi, Un om rău A găsit în urmă Un păcat nevinovat, Și din sat m-au alungat. Ș-am ajuns,sub un
eu si noaptea misterioasa
Sunt eu, Sunt numai eu Într-o cameră goală Uitându-mă pe pereți Parcă văd numai sânge, Care curge. Parc-aud o voce, Care mă strigă, Care mă înspăimântă. Încerc să ascult Fiorii mă
o prietena adevarata
Prietenie adevărată constă, În încredere și înțelegere. Tu ești cea mai bună prietenă, Iubitoare și-nțelegatoare. Mi-ai fost mereu alături, Chiar și în momentele mai grele Am fost ca două
raiul si iadul
În flăcările iadului, Oamenii tremură. De frica diavolului, Care oameni omoară. În lumina raiului, Oamenii trăiesc veșnic Cunosc simțul râsului, Alături de Fiul Domnului. Între rai și
ingeri si oameni
Îngerii sunt ființe spirituale Ei mor când oamenii se nasc, Sunt și ființe rele, Care stau în iad. Ei păzesc asupra oamenilor Ferindu-i de toate relele. Însă diavolul îi convinge, Să verse
