Ana Liliana Mihai

Imi pun dorul pe corzile unui qin, Cântându-mi durerea și gustul de pelin Lăsate în urmă de plecarea ta. Cu glasul dulce și tânguitor Al unui flaut de jad, Acompaniez clipocitul lacrimilor ce

Merg noaptea pe faleza îngustă, Privesc cu patimă marea robustă Simțind în nări mirosul ei sărat. Mi-e dor de cel ce în urmă m-a lăsat. Briza ce altădată ne mângâia trupul Plin de sudoare și

Îmi cântă la geam privighetoarea, Însă urechea mea nu simte nimic, Îmi vine să urlu, să țip, Poate așa îmi voi auzi chemarea. Dar în zadar, Sunt imună la propria-mi durere Și oricât aș

ARHANGHELI de Mihai Ana Liliana Cetatea cade pradă unei molime cumplite Și rânduri, rânduri pier arhanghelii ce-o protejau Lăsând doar trupuri neînsuflețite Într-o mare de flăcări ce le

Femeia e o floare aleasă, Din Grădina Sfântă culeasă. Ea poartă-n suflet iubirea Și în trup desăvârșirea. Femeia e o ființă dublă, Cu suflet demn de un înger Și corp ispititor de demon, Iar