Poezie

Nicaieri

1 min lectură·3 august 2007

Mediu

Am stat o clipă cu privirea înțepenită.

Nu știu la ce ma gândeam,dar s-a întâmplat

sa imi ridic privirea sus de tot

și să mă uit pe pământ...

Mii și mii de furnici alergau disperate,

bolnave,bătrâne,tinere,zvelte,triste,bucuroase...

Toate alergau către același loc:NICAIERI!

IULIE 2005

013.527

Despre aceasta lucrare

Autor: Ana Liana Sabau
Tip: Poezie
Cuvinte: 43
Citire: 1 min
Versuri: 8
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ana Liana Sabau. “Nicaieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-liana-sabau/poezie/1738593/nicaieri

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

BG Bogdan Nicolae Groza✓3 aug. 2007

\"nicaieriul\" asta al tau ma duce cu gandul la un taram borgesian, un taram unde n use ajunge decat daca strabati toate lumile posibile si doresti un loc unde sa nu fi fost niciodata. \"privirea intepenita\" e de fapt o concentrare a ochiului spre ceva, spre undeva. Poate de aici si miile de ganduri care haotic trec prin minte, astfel incat nu mai stii la ce te gandeai, o confuzie a trairilor si impresiilor. Si atunci faci gestul firesc al privirii spre pamant, spre a gasi un raspuns. Si raspunsul vine de la furnici care presimtind o altfel de stare htonica alergau disperate spre un loc numai de ele stiute: NICAIERI.
Un text de maniera scurtta dar care spune multe