Întors spre căldură, fluturele albastru
stătea neclintit.
Sub adierea moale aripa lui
foșni pe pernă.
Apoi...liniște.
Cu aripile strânse fluturele
se lipise moale de adiere.
Am eșuat în călătoria spre soare,
m-am împiedicat de o stea nenorocoasă
și am rămas să rătăcesc în neant.
O ultimă lecție de alchimie îți mai cer,
înainte să mă lași nemișcării,
înainte să mă
... și așteptarea e dureroasă,
sângele în clocot se zbate să iasă țâșnind din vene,
e o durere, o suferință aprigă întoarsă în sine,
perforând organele, străbătând celulele ca un vârf de
AD