Poezie
Nu vrei,nu stai dar nici nu pleci...
1 min lectură·
Mediu
Ma mingai ca o adiere
Apoi te scufunzi in tacere
Cuvintele nu-si au rostul
Caci sunt toate cuvinte mute
Nu e nimeni care sa asculte.
*
Nu stai sa-mi vezi sau sa-mi asculti durerea
Vrei sa ma vezi cum imi pierd puterea
Vrei sa asculti cum imi dau rasuflarea
Si totul se scufunda-ntr-un abis
Mare cit e marea.
*
Nu vrei sa intelegi c-o soapta de iubire
Imi e deajuns
Si ca iti simt a ta privire
Catre mine indreptata
Apoi pasesc usor spre calea cea inapoiata...
*
Nu vrei sa stai sa ma asculti,
Nu stai sa-mi spui ce simti,
Dar nici nu pleci,caci vrei doar sa ma minti.
Degeaba ma scufund in intuneric
Ca o lumina ce isi pierde luminozitatea
Cind tu nu vrei,nu stai dar nici nu pleci
Spre drumul inaltei poteci
Cu visuri,iluzii si petale de trandafiri presarata
Iar eu ramin incet incet uitata...
013.051
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Cîrlan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Cîrlan. “Nu vrei,nu stai dar nici nu pleci....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-cirlan/poezie/32735/nu-vrei-nu-stai-dar-nici-nu-pleciComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cuvintele toate-s facute sa cante
Sa fie auzite, recitite,
Cu mari semne de intrebare-mpietrite,
Suspendate deasupra, inlantuite.
Marea toata-i plina de lacrimi
De soapte din suflete tanguinde,
Dar de se-amesteca picatura de ploaie
Cu cea de sare de mare
Ai sa vezi ca ceea ce-ti picura pe obraz
E sora ta geamana.