Mediu
Suntem doar doi,
Eu Luna, tu Pământul.
La depărtări adânci
Mă cheamă chipul tău.
Suntem doar doi,
Eu frunza
Și tu vântul,
Te chem ades să mă iei cu tine,
Dar dorul meu nu-l mai aude nimeni.
Aș vrea să strig , să rog pe Dumnezeu,
De ne-a făcut năluci, să ne dea glas.
Și să rămân pe veci la pieptul tău
Sau clipa scurtă care ne-a rămas.
Aș vrea să strig, dar nimeni nu ne-aude-
Suntem doar doi:
Eu eremit și tu coșciug,
Și cine-n graiuri are a ne spune
De ce vom fi ades morminte, boli și cruci?
002014
0