Urme peste mare

uneori doare marea, depărtarea, se sufocă aerul în straturi între noi și câte o primăvară anemică se mai sinucide pe la echinocțiu spânzurată de tulpina firavă a câte unui cuvânt asta ne suntem,spui... așa ne-am fost de la începuturi am înteles,îți zic și de n-am trecut fără să băgăm de seamă e pentru că e rost să rostuim emoții sparte-n curcubeu comori arteziene să ne plouă ce pierdem? ce ne costă? îmbogățește-mă tu să te îmbogățesc apoi eu căutare,tu! îmi spui hai să umplem spațiul cu forme! îți zic uite găletușa uite lopățica sau hai să stăm așa culcați în vară în mijloc de verde și de câmp și să miroasă a libertate și să căutăm forme pe cer! visul tău înconjoară vara e prea frumos,spui... atât de frumos că nu poate fi adevăr ce ne împiedică să visăm? și apoi să ne atingem sufletele