Femeia cu ochii verzi...
Niciodată să n-o pierzi!
Pariu pe ochii ei cuminți
Că n-ai curajul s-o mai minți!
Femeia cu zâmbet albastru
S-a ascuns pe lâng- un astru
Pariu pe -albastrul ei
Pieptul meu, cuib pentru inima ta,
Ochii mei, fluvii de dorință de tine,
Brațele mele, aripi întinse spre sufletul tău,
Buzele mele, arzândă flacără pentru buzele tale,
Gândul meu, pace pentru
Mi-am făcut aripi de catifea
Ca să nu te trezesc când zbor
Dar să nu mă întrebi cât mă dor
lacrimile!
M-am preschimbat în rază de lumină
Să mă simți și nu să mă atingi...
Iar tu vrei să mă
Am chemat pe rând
nepieptănatele gânduri...
desculțele idei...
coraicele inimi,
nesupusele vise,
și fărâma de albastru,
și picătura de venin,
și orfeicele triluri,
și morfeicele
Mă purtai atunci prin temple de cuvinte
Și–mi aprindeai albastre rime ...
Și sălbatice alte rime.
Te port și eu acum prin labirinte
Sinusoidale labirinte ca mintea mea.
Piramidaice labirinte
Încerc să prind în ecuații
tăcerea privirii tale reci
ce-n inimă taie cu precizie
vulcanice erupții.Erupții
de vise, de taine, de dor.
Rezolv ecuația, te caut
și-n noapte, nespuse
cuvintele
A