Poezii

Piele moale, spumoasă, Și parcă albă de soare curat M-apasă. Ascunsă și întoarsă, Viclenește. Se coace și crește la lună de fiară, Se-ndoapă de negru ascuns. O văd cum se-agață de mine,

Frânturi de cer albit Topesc sfințenia morții în pământ. Un gând Sub chip de fulg Cu trupul alb și fără vlagă Alunecă nevinovat pe-o foaie La fel de albă și macabră. Și se destramă în șiroaie

Poate ca vreau prea mult, Poate fac prea puțin, Poate ca nu ascult Golul linistii mele. Fiindca clipele-s prea grele. Să-l văd și să-l aud, Să-l schimb în roz din nud, Să-mi bată timpanul a