Poezie

Aleg să fiu stea

1 min lectură·22 noiembrie 2025

Mediu

Nu am venit în această lume

să fiu ceară topită în palma întâmplării.

Am fost lut ars în focul divin,

acela care m-a transformat în ființă

până la ultima particulă de praf.

Când aripile mi se rup

nu rămâne decât să luminez

din cioturile lor sângerânde.

Așa se nasc farurile speranței,

din oameni care

și-au pierdut zborul apoape reușind.

Nu cred că lumina este blândă:

ea mușcă, descoase, sfâșie.

E un fierăstrău fin,

care taie întunericul în bucăți egale

și mi le pune pe umeri

ca pe niște armuri grele.

În nopțile când simt

cum mi se crapă pieptul de tăcere,

nu mă plâng -

acolo își face loc strălucirea,

în fractura aceea

unde până și umbra se teme să intre.

Nu mă vor salva oamenii,

nici promisiunile lor.

Mă salvează doar faptul

că aleg să fiu lumină

într-o lume care îmi vrea scânteia stinsă.

Aleg să luminez

nu ca o lampă pâlpâindă,

ci ca un glonț tras înapoi în cer.

Aleg să ard

chiar dacă doare ca o naștere inversă.

Aleg să fiu stea

nu pentru că e frumos,

ci pentru că altfel întunericul

ar câștiga prea ușor.

00194

Amur. “Aleg să fiu stea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amur-vasilian/poezie/14196468/aleg-sa-fiu-stea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.