cu genunchii si coatele zdrelite
Hristos ma purta pe umerii lui
asemenea unui copil zvapaiat
si o coroana avea pe cap aurie
si cand se poticnea si cadeam peste el
coroana imi intra in
frunza cazuta in noroi
pana mai ieri visa
sa devina copac
intre pamant si cer
tacerile sunt tot
mai apasatoare
aprindeti odata
rugul acela
sufletul meu inghetat
se rastigneste pe fiecare
se facea ca era noapte o noapte adanca
fara de stele
intr-o padure erai si tata era cu tine
niciodata nu-l vazusem atat de tanar
era inalt si slab tu atat de frumoaa
aproape un copil
aveai
AS